Prințul Dimitrie Sturdza: Nu am uitat vreodată că sunt român, indiferent unde am trăit

Am fost nevoiți să plecăm în 1948 și am revenit în 1990.

Am moștenit de la bunica și de la mama mea o tradiție ca să-i ajutăm pe cei nevoiași.

Bunica a fost, după Primul Război Mondial, președintele Consiliului Național al Orfanilor de Război, iar mama a ajutat câteva mii de copii fără părinți să ajungă la școală.

Între altele, a făcut o școală de agricultură pentru cei săraci, în județul Iași.

Mama, după Primul Război Mondial, a mers în Suedia, de unde e originară, și a adus trenuri întregi cu mâncare și medicamente și a făcut cantine pentru copiii care nu aveau ce mânca.

Personal, am refăcut 36 de cămine de bătrâni la standarde vest-europene.

Am încercat să prelungesc tradiția familiei și nu am uitat vreodată că sunt român, indiferent unde am trăit.