Cristina Tarcea: Atunci am realizat cât de profund îmi este dor de România…

]A fost o perioadă în care am călătorit prin lume în căutarea identității spirituale.

Aveam să aflu că uimitorul ansamblu megalitic de la Stonehenge mi-a readus în memorie misterul dealurilor copilăriei petrecute la bunici, undeva lângă Cucuteni, iar Columna lui Traian nu ar fi fost aceeaşi fără imaginea lui Decebal.

Am stat la taifas cu regina Elisabeta I a Angliei în faţa pietrei sale tombale şi am întrebat-o dacă solii săi îi trimiseseră veşti despre faptele de vitejie ale voievodului Mihai.

Mai aveam să aflu că peisajul selenar din Valea Morții îşi are pereche în inima mea în Vulcanii Noroioşi şi că măreţia stâncilor din Marele Canion îmi este atât de cunoscută de pe vremea când cutreieram potecile masivului Piatra Craiului.

Atunci am realizat cât de profund îmi este dor de România…

Şi tot atunci am realizat că identitatea mea spirituală regăsită îşi are izvorul aici, în România.