Acad. Alexandru Surdu: Aşa s-a clădit România Mare, cu lacrimi şi sânge pentru fiecare palmă de pământ

1918 a fost anul de cumpăt al vremii noastre, al Latinităţii Orientale, când au defilat trupele duşmanilor – germani, austrieci, unguri, bulgari şi turci – în Bucureşti, după care a defilat şi Armata Română în Budapesta. A fost căderea şi înălţarea românităţii. A fost un miracol. A fost Mâna lui Dumnezeu care a lucrat pentru noi, pentru cei mai vechi şi cei mai drepţi slujitori ai Crucii, pe care am şi ridicat-o pe Caraiman şi pe fiecare mormânt al celor peste 800.000 de ostaşi români care, pentru generaţiile viitoare, au dat jertfa supremă pe câmpul de onoare.

Aşa s-a clădit România Mare, cu lacrimi şi sânge pentru fiecare palmă de pământ, şi a fost de-atunci Azilul Sărmanilor, al celor prigoniţi şi alungaţi de hoardele păgâne, care se învârt în jurul ţării noastre şi se uită de 100 de ani la ea ca vulturii şi corbii, aşteptând momentul potrivit,
cum au făcut-o în 1940 sau în 1945, şi promit s-o facă şi în 2018, pentru a ne scoate din istorie şi pentru a ne şterge de pe harta Europei.

Vegheaţi!, ne spune Mântuitorul, şi fiţi pregătiţi pentru clipa în care Pământul Ţării va trebui să fie din nou stropit cu sângele vostru.